TIFF la Constanta

Am aflat de la Constanteanul ca pe 23 si 24 septembrie avem si noi proiectii in aer liber din cadrul Caravanei TIFF.

Locatie: Teatrul de Vara Soveja. Ora: 20.00. Intrare gratuita.

E septembrie si va fi seara, deci paturica si bine echipati fiindca seara se lasa racoare si vom sta pe scaune fara sa ne miscam prea mult.

Filmele rulate sunt:

"Luni, 23 septembrie – Lore / Lore (regia: Cate Shortland). În primăvara anului 1945, armata germană se prăbușește dupa ce suferă mai multe înfrângeri. Pe măsură ce Forțele Aliate încearcă să găsească refugiu în patria-mamă, cinci copii încep o călătorie ce va da o nouă dimensiune conceptelor de familie, dragoste și prietenie. Trebuind să aibă grijă de fraţii ei mai mici după ce părinţii lor nazişti sunt arestaţi, Lore străbate împreună cu ei Germania de după război. Pentru a avea o șansă la viață, copiii trebuie să ajungă la casa bunicii lor din Nord. În mijlocul haosului unei naţiuni învinse, Lore îl întâlneşte pe Thomas, un tânăr evreu refugiat, extrem de misterios. Thomas li se alătură în această călătorie, iar Lore descoperă că lumea ei fragilă este zguduită în egală măsură de ură și dorință. Pentru a supraviețui, ea trebuie să învețe să aibă încredere într-o persoană față de care a fost educată să simtă exact opusul.

Marţi, 24 septembrie – Prince Avalanche (regia David Gordon Green) – Alvin şi Lance îşi petrec vara lui 1988 vopsind marcajele pe un pustiu şi interminabil drum de ţară. Lance suportă cu greu izolarea şi faptul că se află atât de departe de petreceri şi fete. Nu la fel stau lucrurile cu seriosul Alvin, care scrie scrisori pline de pasiune iubitei sale, sora mai mare a lui Lance. El şi mai tânărul său coleg rătăcesc prin pădure într-o maşină mică, se contrazic, se ceartă, se împacă. De-a lungul interminabilei şi opresivei veri nu întâlnesc decât o persoană: un misterios şofer de camion care le dăruieşte alcool făcut în casă şi apoi dispare la fel de brusc precum a apărut.
David Gordon Green a primit Ursul de Argint pentru Cel mai bun regizor la Festivalul de Film de la Berlin 2013."

Deci, cine mai vine? :) cine da un ceai la termos? sau un vin fiert? :)

Jameson Bus

Am ramas datoare cu un eveniment la care am participat din intamplare, fiindca am aflat in ceasul al 12-lea de el si am insistat sa ma strecor si eu. Multumesc, Vali Coman - GZT de Constanta. Si "La multi ani!" inca o data! Si "La multi ani!" si Radu R.!

Bine, eu am multe datorii la scris, dar le-oi rezolva usor usor in toamna, le decantez ca pe vin :)

Acum ramanem tot in sfera alcoolului, doar ca al celui distilat si mai exact al whiskey-ului. Si nu orice whiskey, ci unul irlandez, mai exact Jameson.

In aceasta vara Jameson Romania a facut turneu prin tara cu Jameson Bus iar pe 10 august au poposit si in Constanta. Va recomand sa-i urmariti si sa participati la urmatoarele lor activitati, eu o voi face cu siguranta.

Cat am asteptat sa se adune lumea am apucat sa fotografiez autobuzul, animatoarele si sa servesc un cocktail din Jameson si cranberry juice; o combinatie foarte reusita.

Apoi a inceput turul efectiv, cu o vizita in prima incapere a bus-ului unde am aflat povestea brandului si istoria afacerii de familie Jameson. Un scotian care s-a mutat la Dublin pentru a produce Irish whiskey. Impresionanta poveste, cu adevarat inspirationala.

Prima diferenta pe care o stiam din trecutul meu de barman si fiindca imi facusem putin temele inainte de eveniment (tocilara din mine nu s-a putut abtine sa nu studieze putin inainte): whiskey-ul scotian (scris Whisky) se distileaza de 2 ori, iar cel irlandez de 3 ori, ceea ce ii confera o mai mare finete a aromelor. S-a incercat si distilarea de 4 sau 5 ori dar nu mai exista nici o diferenta notabila. Bauturile cu denumirea "Single Malt" se refera la cele care provin dintr-o singura distilerie, chiar daca imbina productii din ani diferiti.

Ghidul nostru a  fost Mihai Luca, Bar Expert Pernod Ricard.

Povestea Jameson suna cam asa: motto-ul firmei este "Sine Metu", care in irlandeza veche inseamna "fara frica" si care s-a ales datorita curajului aratat de familia Jameson in lupta cu piratii.

El isi alegea personal orzul cel mai bun, calitatea a orzului pe care se insista si in prezent si totodata cu o componenta mare de mandrie nationala, fiindca au contracte locale cu producatori locali de orz.

Pentru a fi sigur de calitatea produsului lui si-a infiintat si propria distilerie, iar butoaiele in care se punea whiskey-ul erau din stejar, dar deja folosite anterior, ceea ce conferea o alta aroma bauturii.

Si-a respectat foarte mult angajatii si a petrecut timp alaturi de ei. De altfel respectul fata de angajati se vede si in eticheta, reprezentat prin cei doi oameni din lateral care cara cate un butoi de whiskey.

Ii placea sa orrganizeze serate, de aici primind si porecla de Glorious John (cand isi intreba musafirii cum se simtea raspunsul era "Glorious, John, glorious").

Procesul pe scurt ar fi cam asa: maruntire orez si hamei, pus apa fierbinte si drjdie si lasat la fermentat.Urmeaza distilarea, care in acest caz de se face de 3 ori, pentru finetea gustului si apoi se pun in butoaie la maturat. Pentru produsul stndard maturarea are o durata fixa si fara a i se induce o temperatura constanta, ci pur si simplu se lasa sa treaca anotimpurile peste ele, astfle incat sa experimenteze si cald si frig. Am mai aflat ca exista o bautura spaniola care grabeste procesul de maturare punand toata cantitatea pe un vapor si facand un tur complet in jurul globului in aprox 1 an. Interesanta metoda si asta!

Scopul accestui tur a fost sa ne familiarizeze cu gustul Jameson, mai ales ca urmeaza sa aduca in Romania inca 2 tipuri din cele 6 produse in total de Jameson.

La final am urcat la etajul bus-ului la o ultima degustare, ma rog, ultima in bus, ca am mai stat si ca babele la poarta dupa aceea. Iar la plecare am primit si diploma de degustator oficial.Deci m-am descurcat onorabil, zic eu.

Aaa, si am mai aflat ceva : expresia "Angel's Share": wishkey-ul lasat la maturat in butoaie se evapora in timp, ajungand pana la o pierdere in cantitate de maxim de 30%, functie de perioada pe care o va petrece in butoi. Acel procent se cheama "partea ingerilor". Frumos.

Informatii interesante mai puteti afla si de aici:

- istoria Jameson - iqads

- vizita la distileria Jameson - Razvan Pascu

- bauturi-nobile, sectiunea whisky

- singlemaltexpert

Pescaria lui Matei

Aflasem de ea de pe Facebook si chiar vroiam sa-i dam o sansa.

Si acum daca tot am oscilat intre Mangalia cu redeschiderea hergheliei si Festivalul Antic Tomis am ajuns si aici.

Prima recomandare: faceti rezervare cu o zi inainte, cel putin in perioade de week-end si perioade de sarbatori.

Indicatii sa ajungeti acolo: iesiti din Agigea si inainte de intrarea in Eforie Nord aveti indicatorul de port Ro-Ro. Daca veniti dinspre Constanta urcati pe pod, daca veniti dinspre Mangalia o luati pe langa pod. De acolo tineti tot inainte cam 2-3 km si o sa fie un indicator pentru stanga pentru pescarie. De asemenea, mai aveti indicator pentru Gate 14 si Ferryboat, ala de-l anuntam eu asa optimista.
 E mare intersectia, dar chiar daca ati tinut in fata ajungeti la intrarea in port si va dati voi seama ca trebuie sa va intoarceti. Daca ati facut stanga mai aveti cateva sute de metri si sub un alt picior de pod puteti parca. 

Si ati ajuns, ascunsa dupa un gard din placi de bca se afla pescaria, decorata frumos, cu o terasa deja neincapatoare in unele momente si cu o bucata de plaja micuta.

Noi am venit in week-endul cel mai aglomerat si cel mai nebun al verii si dupa privirea baiatului de la rezervari cand am vrut sambata seara am decis de comun acord sa o lasam pe duminica la pranz. Si a fost super.  Am fost un pic blocati in traficul din eforie si am sunat ca vom intarzia aprox 30 de minute si nu a fost nicio problema.

Am fost preluati de cum am ajuns, totul prompt in servire, de la adus meniuri, luat comanda, adus comanda.

Am avut asa (si cu preturi):

- salata icre de stiuca - 21 lei

- rulada de peste cu branza de vaci, sarata bine branza, dar se stinge cu rosie - 15 lei

- ciorba de peste - 12 lei

- ciorba din perisoare de peste, excelente amandoua

- lufar cu saramura si mamaliguta - 32 de lei, zeama de saramura era marcata separat, nu mai tin minte daca si mamaliguta

- midii in sos de vin alb, 700 de grame - 35 de lei

Nota pentru 4 adulti si un copil cu bauturi limonade, ape plate si bere a ajuns la 290 de lei.

Iar tricoul unuia din ospatari mi s-a parut genial, am aflat apoi ca a fost editie speciala de la 1 mai si eu zic ca sunt o optiune foarte buna. Dar, diferenta este ca la Dalboka este ferma de midii si toate produsele lor se invart in jurul scoicilor, pe cand aici in afara de midii si rapana ei se cheama pescarie cu un motiv, sunt specializati pe peste.

(Alin, cu dedicatie, te-am facut vedeta).

Am facut si o baie in mare chiar acolo dupa masa, se poate face plaja, dar in apa sunt multe pietre, eu am intrat cu crocsii fiindca alunecam. Oana L. (se stie ea) poti tu sa ii vezi urati, dar acum am avut confirmarea practicabilitatii lor :P 
Poza e facuta de la pregatirea pentru Glamour Stiletto Run. 

Am reusit si performanta de a-mi pierde verigheta in curentii de acolo, desi ea nu iesea asa de usor si mai facusem baie in apa fara sa o scot. Ghinion de lene  se numeste asta, se mai intampla. Uite cum o sa ne facem noi altele mai smechere, fiindca si consortul a pierdut-o de acum 5 ani la 2 saptamani dupa nunta. Cristina de la Prinarad mi-a dat ideea de a folosi ca material tungstenul.

 Pentru mai multe fotografii puteti vizita albumul Facebook dedicat Pescariei.

My Mountain Top

Titlul este inspirat din filmul "Friends with benefits" (ghinion, sunt fata, ma uit la filme romatinco-siropoase si ma mai si inspira faze de acolo :D). Acolo personajul Milei Kunis avea un varf de zgarie-nori unde se ducea sa fie doar ea cu gandurile ei.

Cred ca locul meu drag merita aceasta eticheta, chiar daca nu ajung atat de des pe cat mi-as dori si denumirea este simbolica, fiindca este la nivelul marii...cam greu cu inaltimile la malul marii in Constanta. Dar asta il face deosebit si special pentru mine: distanta fata de civilizatie, linistea, maretia si atemporalitatea oferite de mare.

Din fericire pentru mine si pentru pastrarea locului meu de suflet, locatia este greu accesibila pentru vizita, fiindca nu este in oras propriu zis si in niciun caz in zona turistica. Mai exact este vorba de digul de larg din interiorul Portului Constanta, cel industrial.  De la intrarea pe Poarta 1 se merge spre Muzeul Portului Constanta caruia i-am dedicat un articol de sine stator - Muzeul portului fiindca merita.

foto de pe terasa muzeului cu vedere spre digul de larg

Daca de la Poarta 1 pana la Muzeu aveti doar aproximativ 1 km, care se poate parcurge pe jos si pietonal se poate intra in port fara plata vreunei taxe, de aici incolo urmeaza cei 8 km de dig unde vor fi zone militare si zone protejate de cei mai vechi paznici, cainii. Aici daca sunteti pietoni sau cu bicicleta s-ar putea sa aveti surprize neplacute din partea cainilor, sunt la limita intre caine de paza si caine salbatic. Personal, eu nu am trecut pe acolo decat cu masina.

In zona respectiva am facut foarte putine fotografii, nu stiu daca este permis si nu am vrut sa risc, dar pasarile multe adunate in zona depozitelor de cereale ofera un spectacol interesant intotdeauna.

un catel viteaz care depasise de mult teritoriul pe care il pazea

 Portiunea de zona militara si diverse firme se termina in aprox alti 3 km cu punct intermediar un far despre care inca nu stiu daca mai este functional.  

Zona respectiva este folosita pentru intrarea / iesirea navelor din port asa ca cine ajunge acolo are mari sanse sa vada pe viu cum se desfasoara aceasta operatiune: vapoarele in miscare plus pilotina obligatorie.

Dupa far incep aprox 5 km de dig unde peisajul este impresionant chiar si pentru mine, nascuta, crescuta aici. Sa vezi doar digul lung si drept in stanga si in dreapta marea si balizele pline de pasari (pe care inca nu am reusit sa le pozez asa cum merita, apropo), apoi marea in toata splendoarea ei...priceless.

Iarna peisajul este deosebit prin maretia oferita de gheata. Sunt convinsa ca si in perioada furtunilor este un spectacol superb, dar, dupa bucatile de beton pe care le-am vazut desprinse de valuri, masinuta noastra nu cred ca ar suporta prea bine un astfel de tratament.

"pietricica" de la distanta

si eu punct de reper pentru dimensiunile "pietrei"

pilotina de care ziceam mai sus

si inca o pilotina

Capatul digului din pacate arata ca totusi este vizitat si nu toti respecta locurile vizitate, dar grafiti-ul de pe perete da sansa unor poze hazlii :D

Si ca un ultim argument cat de mult ador locul asta va dau inside info: vreau sa folosesc aceasta locatie la urmatoarea sedinta foto cu rochia de mireasa, nu e TTD, nu am nici cea mai mica intentie sa-mi distrug pretioasa :D Pe locul 2 in locatii in care vreau sa ma pozez cu rochia se afla Tyulenovo Bulgaria.