Cap Kaliakra - Bulgaria

Printre calatoriile mele prin Bulgaria, care sunt abia la inceput, am vizitat si obiectivul deja renumit turistic numit Cap Kaliakra.
Din aceeasi serie de drumuri mai fac parte:
- Krapets 
-  Ezerets 
- Ezerets - Wild Duck
- Shabla  
- Tyulenovo
- ferma de midii Dalboka 

Cap Kaliakra - Калиакра in limba bulgara si Caliacra in limba romana - este o fasie ingusta de pamant ce inainteaza in mare aproximativ 2 km, cu stanci abrupte si inalte de 70 m. Kaliakra se afla la 130 km de Constanta ceea ce o face perfecta pentru o excursie de o zi.

Toata zona pornind de la Durankulak este impanzita de lacuri si este rezervatie naturala fiind o locatie preferata a ornitologilor.

Stancile de la Kaliakra au o culoare rosiatica, datorita oxizilor de fier. Cap Kaliakra inseamna "cap frumos" / “cetate frumoasa”, locatia avand mai mult denumiri de-a lungul timpului - tracii l-au numit Tirizis, romanii Acra, iar bizantinii Acres Castellum, turcii Celigra Burun . Fortificatiile care se mai vad si astazi au fost construite inca din timpuri antice - secolul IV Ien. Fortareata Kaliakra a servit tracilor, romanilor, apoi bizantinilor.

Exista mai multe legende legate de Kaliakra. Cea mai populara dintre acestea povesteste despre cele 40 de fete, singurele care au supravietuit atacului turcilor. Acestea au sarit in mare, pentru ca nu au vrut sa se converteasca la islamism si unele variante ale legendei spun ca si-ar fi legat parul de la una la cealalta. Una dintre ele ar fi purtat chiar numele de Kaliakra de aici venind si numele locatiei. Astazi, in apropierea locului de unde au sarit fetele, se afla un obelisc numit "Poarta celor 40 de fecioare".

poarta celor 40 de fecioare

O alta legenda povesteste despre Sf Nicolae, sfantul patron al marinarilor. In timp ce alerga spre mare, pentru a scapa de asuprirea turcilor, pamantul a inceput sa se micsoreze sub picioarele sale (sau ca D-zeu i-ar fi prelungit o limba de pamant din fata picioarelor in speranta de a scapa de turci), fara folos insa - sfantul a fost prins si ucis. Chiar in varful capului Kaliakra se afla o capela micuta, ce marcheaza mormantul Sf Nicolae.

capela Sf. Nicolae

Mai exista in un monument cu 18 clopote si o statuie imensa pe un piedestal dedicat escadronului rus condus de amiralul Usakov care a distrus flota imperiului otoman si a pus capat razboiului ruso-turc (1787-1791). Batalia finala s-a dat la 31 iulie 1791 langa Kaliakra si a fost cea mai crancena inclestare navala din istoria Marii Negre. 

monumentul amiralului Usakov

 

In ordinea sosirii se viziteaza mai intai ruinele cetatii, apoi un muzeu intr-o pestera, este chiar si un restaurant unde poti lua masa privind spre marea superba si limpede (nu l-am incercat, de obicei evit locatiile prea centrale). Exista o intrare de 3 leva de persoana, iar parcarea masinii se face pe unde e loc, e destul de aglomerata straduta. 

parcare aglomerata

 

In zona mai exista o statie de meteorologie si o unitate militara asezate la extremitate in punctul cel mai inalt. Muzeul este micut, nu se plateste taxa de vizita ci doar de fotografiat si e cam greu sa "scapi" de ochiul vigilent, plus de asta nu sunt decat cateva vestigii antice expuse si mie mi-a placut doar macheta cetatii care arata cam cum era in vremurile de glorie, asa ca am decis sa nu mai fotografiez micul muzeu.

Poarta de intrare in cetate este impunatoare si s-a pastrat foarte bine, la fel si o parte din zidurile ce inconjurau fortareata. Cu ajutorul tablitelor bilingve (engleza si bulgara) identificam ruinele unor bai publice, biserici, locuinte si ale unui apeduct ce alimenta cu apa cetatea de la niste puturi aflate in apropiere.

poarta de intrare de la distanta

creneluri

zidurile cetatii

detalii sit

Este si un punct de belvedere, o fereastra intre stanci de unde se vede marea la un unghi de cam 300º. Logic ca este foarte aglomerata, toata lumea vrea poza acolo.
Ca localizare este imediat dupa micuta capela a sf. Nicolae, nu prea o puteti rata atata timp cat mergeti cu valul de lume. Se pare ca au existat si norocosi care au vanzut delfini in zona.

Eu am preferat sa ma abat la un moment dat de la drumul marcat si fiindca am vazut o "fereastra/arcada" din piatra am coborat pana la ea.

punct foto neoficial

Un pic de istorie, fiindca-s o tocilara si-mi plac astfel de detalii :D

Inaccesibilitatea locului a facut din acesta, in antichitate, o mare fortareata, fiind a doua cetate importanta dupa Tomis. In acea perioada se numea Tirisis şi a fost ocupata succesiv de traci, romani, bizantini si bulgari.

Mit/ Legenda : Se spune că aici si-a ascuns bogatiile Lysimah, succesorul lui Alexandru cel Mare, s-ar fi refugiat aici luand cu el tezaurul regal, dar si-a gasit sfarsitul in mare, impreuna cu intreaga lui flota.

Din atestarile documentare stim ca prima data a fost facuta o fortificatie construita de traci (sub numele de Tyris(z)is – capetenia de trib si implicit si tribul) in secolul III-IV i. Hr., si ca pana in anul 44 I. Hr. (secolul IV) a facut parte din Dacia.

Spre sfarsitul perioadei antice asezarea a fost redenumita Acre Castellum, fiind unul dintre cele 15 orase apartinand provinciei romane Scitia. In aceasta perioada fortareata a fost un punct important pe Via Pontica. 

Fortareata a fost refacuta in secolul IV d. Hr., cand si s-au adaugat un al doilea brau de ziduri, acesta despartind fortareata de orasul exterior. Asezarea din jurul cetatii se intindea pe o suprafata de 2.5 hectare. Aprovizionarea cu apa a fortaretei se facea din orasul exterior care avea puturi de apa de mare adancime (unul se poate vedea aproape de intrare, dupa ce treceti de turnul (poarta) de aparare, un izvor cu apa minerala si au apeduct de cateva sute de metri (se poate observa pe langa unele ruine). Orasul exterior avea si bai publice datate din sec. III-IV d. Hr. Exista ruine ale unei biserici, locuinte.  

A fost ocupata de greci, apoi de romani, iar in anul 681 cetatea va intra sub stapanirea primului stat bulgar. In jurul anilor 1394-7 cetatea este recucerita de doua ori de catre turci. In intervalul 1404-1420 teritoriul inconjurator impreuna cu fortareata este anexat Tarii Romanesti. In 1420 teritoriul este definitiv cucerit de turci. La inceputul secolului al XVIII lea cetatea se afla in ruine. In august 1791 are loc o importanta batalie navala in cadrul razboiului ruso-turc. Teritoriul revine din nou statului Bulgar.

. Denumirea Kaliakra a fost mentionata pentru prima data in secolul XII. In a doua jumatate a secolului XIV Kaliakra a devenit capitala Tarii Carvunei (Dobrogea), condusa de Dobrotici.
In vremea ocupatiei romaneşti, regele Ferdinand, reputat botanist, colonizase zona cu foci, dar treptat acestea au dispărut, eradicate de braconieri. De altfel se pare ca Tuylenovo ar veni de la cuvantul "foca", dar despre asta voi detalia in alt articol.

Iar de aici sunteti la doar cateva minute de celebra deja ferma de midii de la Dalboka, pe care o voi detalia separat. Si acum aveti postare aici

Mai multe fotografii gasiti pe albumul Facebook care va fi actualizat periodic de cate ori mai ajung in locatia respectiva.