miercuri, 7 noiembrie 2012

Sa calatorim....dar cum?

Orice calatorie include un mijloc de transport, fie ca acesta este masina personala, bicicleta, motor, sau mijloace de transport in comun - avion, tren, transport rutier si chiar vapor. Si toate au plusuri si minusuri.

Despre tren voi vorbi intotdeauna cu o nostalgie in glas, fiindca nu prea am mai folosit acest mijloc de transport din perioada in care Bucuresti - Constanta avea 2, maxim 3 curse pe zi si care faceau intre 5 si 8 ore ...iar asta in conditii normale de vreme, nu vorbim de exceptii cum a fost iarna grea de anul trecut.
Mama a fost angajat CFR astfel incat imi amintesc cum ne jucam pe sinele de tren, cum mergeam cu locomotiva acasa, cum in turele de zi plecam cu controlorii pana la Constanta (eu fiind din Mangalia), ne zbenguiam putin pe acolo, apoi veneam acasa; si stateam in vagonul controlorilor, si deschideam toate geamurile, si-mi placea sa stau cocotata sa-mi bata vantul prin plete si printre degete.
Da, exista si partile neplacute, gen oamenii care se aciueaza pe langa gari, sau sa vezi din trenul vecin cum un nene tot apare pe dupa geamuri si-si da pardesiul la o parte ca sa-ti arate "comorile" lui ; si de cate ori incercam sa-i arat tatalui meu normal ca respectivul se ascundea intre geamuri.
Dar inca imi place cu trenul, te poti misca sa te mai dezmortesti, poti admira peisajele....si ador mirosul de tren, nu stiu cum sa-l explic, de metal, de vinilin, oricat de ciudat ar suna.
Ah, si am adorat plimbarea cu Mocanita de la Viseu, am facut-o intr-o zi de octombrie, cazuse deja prima bruma, iar ceaiul servit la popas era "intarit" cu niste rom :D Acum imi doresc sa repet experienta odata in miez de vara si alta data in miez de iarna cu zapezi idilice. Si poate se repara si zona afectata de alunecari de teren ca sa urce iar mocanita pe traseul intreg si lung, fiindca acum este injumatatit. 





Avionul a fost o experienta unica deocamdata, mi-a placut si la decolare si la aterizare, fara senzatii neplacute de niciun fel. In schimb am vazut un exemplu clar de "asa nu": vecinii de scaun care au urcat chititi sa se puna pe baut. S-au asezat separat de sotii si au cerut meniul cat de repede s-a putut. Nu doar ca au comandat alcoolice dar au vrut sa se uite la sticlute...ca sa vada ce? ar fi trebuit sa fie praful pivnitei pe sticlutele de 50 ml? sau sa simta aroma butoiului de stejar? La intoarcere i-am avut iar colegi de avion dar din fericire erau asezati in alta parte si i-au stresat pe altii. Mai conteaza ca era o vacanta city-break chiar de Valentines? O fi cliseu, dar totusi, ai plecat cu sotia si tu stai asezat separat ca sa bei.







Transportul in comun il prestez zilnic in orasul in care locuiesc. Ce nu-mi place la transportul nostru public: nu-mi plac tinerii din ziua de astazi fiindca sunt obraznici si galagiosi, nu-mi doresc sa le ascult manelele si nici problemele existentiale, nu-mi plac batranii care sunt agresivi in urcare ca sa ocupe loc pe scaun si o fac in detrimentul tau , cel care vrea sa coboare,  si agresivi in a cere loc pe scaun, incat prefer de multe ori sa stau in picioare si daca stau totusi jos imi cedez locul unei persoane in varsta care se comporta decent. Si mai urasc si persoanele in varsta care desi ar avea locuri disponibile in autobuz vor ca tu sa te ridici fiindca ala e locul lor preferat (nu zau???).
Am mai facut naveta si cu ratele existente imediat dupa revolutie, apoi au intrat cursele private de microbuze in care stateai sardina inghesuita si cocosata de multe ori, fiindca nu puteai sta in picioare, sau te asezai pe improvizatii de scaune, de obicei din ladite. Desi in unele am inghetat de frig, sau a trebuit sa merg pe jos 6-7 km in noapte pe drum national neluminat pana acasa, fiindca se sticase "junghiul" si dura prea mult pana venea urmatoarea masina sa ne ia, sau cand strigam la sofer ca iese fum de la motor, acum le privesc si le povestesc amuzata.
Poate de asta sunt eu fan mers cu masina, nefiind fumatoare nu simt nevoia sa ma ridic sa pufai o tigara, dar recunosc disconfortul de a sta asezat uneori ore multe. Si poate inghesuit sau "parfumat" de vecini.

Autobuzul cu etaj folosit la Roma nu a apucat sa-mi lase vreo impresie, nici favorabila, nici nefavorabila, era doar normalul pe care il si asteptam. In schimb m-au distrat si au primit respectul meu traficul microbuzelor din Turcia, faceai cu mana - oprea, intrebai de statia sau lcoatia in care vroiai sa ajungi, iti zicea daca te poate lasa sau nu, dar fara tipete si urlete, fara dat ochii peste cap de la noi fiindca poate l-ai oprit degeaba. Si increderea de a plati la sofer si de a-ti primi restul intreg din mana in mana.



Masina personala este preferata mea, datorita libertatii de miscare, in alegerea rutelor, in alegerea opririlor si a vitezei de deplasare. Desi am carnet, prefer sa fiu co-pilot, motiv pentru care nici nu mi-am mai schimbat carnetul de sofer. din fericire, sotul meu adora sa fie sofer, astfel incat suntem sacul si petecul, el e turistul relaxat, ca sa fac referire la un alt Articol - tipologii de turisti.
 
Am facut pana acum 3 vacante de Turcia de cate 3 saptamani cu mii de km adunati in total, cu ziua si cazarea, sau cazare la 2 zile si excursii locale. Am fost 4-5 masini de fiecare data, cu copii mici dupa noi, cu gravida in 36 de saptamani, astfel incat opririle s-au facut dupa necesitatile fiecaruia. Consider si acum prima iesire in Turcia ca fiind cea mai frumoasa vacanta in afara tarii si vacanta in adevaratul sens, cu foarte multe amintiri frumoase.
grupul din prima vacanta, 2006, 3 masini
 La capitolul mers pe apa tata fiind cadru militar, de ziua armatei pe 25 octombrie m-am urcat de cateva ori in copilarie pe nave militare. Frumos, o experienta pe care mi-as dori sa o repet acum adult. Apoi am incercat barca cu vasle pe lacul Rosu si am facut cred un atac de panica, am refuzat sa ma urc in copaia respectiva, pana la urma m-am asezat nu pe stinghia/bancuta dedicata ci direct in fund pe copaie. Culmea e ca in barcile cu motor nu dezvolt asemenea sentimente de frica, sunt relaxata si imi place.

 Am mai incercat croaziere de o zi in vacante in Turcia in care m-am simtit foarte bine. La fel de mult mi-a placut traveresarea cu feribotul prin Turcia pe la Chanakale a stramtorii Dardanele.


Aaaa, si vaporul de naveta dintre Tulcea si Sulina, o aventura in sine, cu un mic birt unde localnicii pierdeau cele 6 (da, SASE) ore de drum, cu slalom printre saci de nisip, ciment, legume, baxuri de hartie igienica si diverse alte necesitati ; intr-un cuvant piata saptamanala a localnicilor din localitati mici. Am ales modalitatea asta de transport la dus in ideea ca sa ne bucuram de delta, de mers pe canale, ca deh, eram turisti intr-o mini vacanta. La intoarcere nu ne-a mai trebuit "rata" am luat cursa mai rapida de 2 ore. Comparativ cu barca de la Lacul Rosu in care imi era frica sa urc, in barca motorizata din delta nu am avut nici o problema. Am povestit mai multe Aici - Delta.

asta a fost cursa rapida
Pana la urma , orice modalitate de transport este o chestie de preferinta personala. Voua cu ce va place sa calatoriti?


Acest articol face parte din campania blogosferei romanesti turistice cu scopul de a prezenta mijloacele de transport pe care le ai la dispozitie atunci cand mergi in vacanta. Un mare numar de bloguri de calatorii au publicat deja articole pe aceasta tema si va recomand sa le cititi:

2 comentarii:

  1. De urcat ai urcat relativ usor in barca. Panica s-a instalat la revenirea pe uscat. Mai ca-ti venea sa ramai definitiv in copaia aia, numai sa nu ti se ceara sa te ridici in picioare :)
    Dar uita-ne pe toti pe uscat cu bine acum :*

    RăspundețiȘtergere
  2. Ba eu tin minte ca m-am crizat si la urcare in copaie...la revenirea pe uscat a fost doar incheierea spectacolului la fel de apoteotic :)) .
    Am eu o problema cu nivelul solului, prefer sporturi extreme la inaltime sau la adancime :D

    RăspundețiȘtergere