Hai-Hui Stangaci - calatoresc si povestesc: Albastru la puterea infinit

Cam asa am simtit eu Skiathos-ul: pentru mine a fost matematica culorilor - albastru la puterea infinit sau combinatii de albastru luate in minim 3 nuante. Eu sunt vizuala foarte mult :)

Acesta a fost un jurnal pe care l-am notat in fiecare zi pe telefon. Stiu ca va fi telegrafic de multe ori, dar am decis sa-l las asa. Am vrut sa ma bucur de vacanta si asta am si facut.

Oricum, Skiathos-ul merita de acum multe vacante din partea mea, Skiathos-ul e frumos, e albastru, e cald, e primitor, e linistit, e aerisit desi plin de turisti, e gurmand, e pisicos. E"dolce far niente" in greaca :)

Mai jos gasiti separat si celelalte zile, mancarea, croaziera de o zi si alte informatii utile.
- Albastru la puterea infinit - Jurnal Skiathos 1
- Albastru la puterea infinit - Jurnal Skiathos 2
- Albastru la puterea infinit - Skiathos - croaziera
- Albastru la puterea infinit - Junral Skiathos gastronomic
- Albastru la puterea infinit - chletuieli si alte sfaturi

ZIUA 3

Duminica pe zi fiind nori am decis sa ramanem in oras fiindca oricum vroiam sa ma bucur de stradute si detalii frumoase. Am urcat in turnul cu ceas care ofera o panorama frumoasa.

Dupa masa am plecat singura sa colind stradutele orasului. Skiathos e locatia perfecta in care sa pleci fara harta si sa te ratacesti cu placere. Si cand crezi ca ti se va infunda nu trebuie decat sa mergi pana la capat, sigur va fi o alee la stanga sau dreapta. Mai greu e cand nu stii ce sa alegi mai departe. Si cand vrei la strada principala tii drept inainte, in jos in cazul asta, si ajungi repede.

Dupa ce am bantuit portul vechi in cel mai alambicat mod posibil am luat-o spre portul nou la fel de plin de terase. Imi place ca la ei localurile au meniurile la strada si am putut face comparatie cu preturile de la Dino's. Toate erau mai sus cu 1-2 euro, eu facand comparatie la salate in special.

Am tinut malul marii pana in capat cand am ajuns la aeroport. Am prins o aterizare la plecarea in croaziera. Ei se lauda ca ar fi cea mai scurta pista din Europa. De scurta, e scurta :)

La intoarcere am vazut o moara de vant in varf de deal si am decis sa incerc sa ajung la ea. Am gasit-o chiar repede si am aflat ca e restaurant, abia se pregateau de deschidere, dar am putut poza linistita.Si panta pana la moara a fost interesanta, panoul stradal zicea de unghi de 30 de grade. Iar apoi era doar o alee, probabil au vrut sa respecte aleea originala a morii.