Litoralul romanesc inca mai are de lucru

Chit ca este o vacanta de o saptamana , chit ca este o iesire in timpul liber imi place sa ma bucur de acele cateva ore / zile in care aleg unde vreau sa ajung si cum vreau sa ma relaxez. Nu plec de acasa chitita "azi cu cine ma mai cert", dar am pretentia ca pe banii mei sa nu fiu tratata urat.

Doar fiindca sunt blogger nu inseamna ca umblu cu placuta in piept cerand gratuitati sau tratamente speciale. Dar eu la final de zi daca sunt suparata dintr-un motiv pot sa scriu, sa ramana sa vada si altii. Si sa aleaga in cunostinta de cauza alte locuri mai frumoase.

Acum o saptamana va povesteam "distractia" mea de la inceputul vacantei in Grecia, cu cazarea supraaglomerata si agentia Aerotravel total nepasatoare (apropo, cred ca inca verifica fiindca nu am mai auzit nimic de la ei).

In weekendul care s-a incheiat am vrut sa mergem la plaja si am decis sa mergem in zona Saturn ca sa fugim de nebunia Mamaiei (unde faci 4 km intr-o ora, am aflat de la o amica) cu preturile mult prea incarcate si nemeritate.

Si mi-a iesit pe nas!

1 - Incep prin a ma intreba ce naiba au molustele noastre de put in halul ala cand intra in putrefactie? Ma gandesc ca toate marile au diverse alge si moluste si la toate se face periodic cate o "curatenie" naturala, dar cum de nu mi-au lovit nasul niciodata? Si vobesc si de bulgari care au fix aceeasi mare ca si noi  si i-am vizitat si in sezon si in extrasezon destul de des, si de greci si de turci.

2 - Sa zicem ca trecem peste asta fiindca sunt obligata sa ma concentrez pe unde calc sa nu ma impiedic in pet-uri de la bere si pungi de seminte. Asezonate cu cioburi si mucuri de tigari.

Ne laudam ca avem "sandy beaches". Corect ar fi "rubbish beaches", pentru ca aici intervine nepasarea concesionarilor de plaje care din taxele pe care mi le iau mie pe sezlong si adaosul pe care-l adauga la bar ar trebui sa si stranga gunoaiele si mai intervine si nesimtirea celor de pe plaja; desi uneori nu avem cosuri, au inceput totusi sa apara si nu e capat de tara daca aveti de mers 10 pasi. 

 

3 - Si fiindca avem in grup si un copil decidem sa inchiriem sezlonguri ca sa avem si o umbrela. 

Sezlonguri exista, fizic, fiindca un grup de patru sezlonguri sunt genial inconjurate de un set de prosoape si cearceafuri cu proprietarii de prosoape odihnindu-si dorsalul sau pe rand cate un picior...unde altfel decat pe sezlong? Dar, repet, sezlongurile, erau libere, noi puteam sa platim inchirierea lor. Accesul era treaba noastra cum ni-l asiguram.

Baietasul insarcinat cu problema sezlongurile ne confirma vag de disponibilitatea urmatorului set de 4 sezlonguri si pleaca spunand ca ne asteapta la bar sa le platim. Deci nici macar dorinta de a incasa banii nu bate lenea si dezinteresul.

Aici este o mare buba la noi pe litoral: in momentul in care ceri ceva, grimasa de pe fata iti transmite exact dorinta celui aflat de dupa tejghea :"tu ce dracu mai vrei?". Desi eu urma sa ii dau niste bani, si daca imi zambeai poate imi aminteam si de ideea de TIP (= to insure promptness).

Credeati ca am primit bon fiscal? sa fim seriosi. Sau saltea? neee, lemnul drept face bine la coloana!

BTW: 

1 - in Skiathos, fiindca de acolo m-am intors recent, cel care inchiria sezlongurile aranja intotdeauna la loc in ordine sezlongurile atunci cand pleca persoana, avea o periuta cu care le curata intre utilizari si cu care stergea si sezlongul in sine si pernuta.

2 - autoritatile grecesti si-au dat seama ca au o problema cu economia la negru si au facut ceva concret in acest sens. Agentii fiscali au inceput sa umble in civil si sa cumpere diverse obiecte uzuale si marunte ca suma, aplicand amenzi celor care nu dadeau bonuri fiscale. In 2013 va spun ca nu dadea absolut nimeni bon fiscal pe nicaieri. Iar acum in 2014 alergau dupa noi sa luam bonul chiar si pentru 50 de centi. Deci se poate!

3 - Si la un moment dat ne-a pocnit si foamea. Alesesem acel loc pentru plaja findca in apropiere era terasa Cupidon, apartinand de hotelul cu acelasi nume, care are si linie de autoservire si restaurant. Fiind ora 15, aflam ca linia de autoservire s-a inchis. Si totusi nu ne-am lasat, am vrut sa mancam acolo.

Ne asezam la mesele de restaurant si asteptam. Si asteptam. Mai si cunoastem pe cineva pe acolo asa ca rugam sa ne trimita totusi un ospatar ca noi vrem sa ne lasam banii acolo. Si vine. Pregatit direct sa ne alunge:

- sa stiti ca nu mai avem nimic in afara de gratar (nota: cand am aflat ca se inchide linia de autoservire apucasem sa facem un tur pe langa ea si am vazut ce mai exista si ce nu, ar mai fi adunat de la linia de autoservire un castron de supa pentru copilul pe care il aveam la masa si parintii i-ar fi fost recunoscatori daca facea acest gest)

- gratar e foarte bine. aveti si salate?

- salate da

Comandam pulpa de pui la gratar si salate dobrogene. Au fost mai multe dar la ele ma voi referi mai departe.

Salata dobrogeana in acceptiunea bucatariei de la Cupidon inseamna un cm de castron cu ceapa si un cm de castron cu ardei. Rosiile au decorat doar marginea castronului si deasupra s-a acoperit cu multa branza rasa, oul taiat in 4 si 4 masline artistic aruncate deasupra. 

Si am descoperit o noua forma de a face gratar. Prin fierbere. Nici urma de arsura. Deosebit.

Nici macar prajit nu era, desi asa v-ar putea induce poza de la pielita. Dar avea o vaga aroma de usturoi.

De foame, mancam si facem misto ca suntem la regim de spital. Totul fiert si natural. 

Repet, aveam un copil de 6 ani cu noi care pe buna dreptate s-a plimbat cu furculita pe deasupra farfuriei. Si o mama care alapta un infant de 2 luni, care spera ca salata sa ii tina de foame. Iar ceapa nu tine foame, va zic eu.

Si pe langa asta ospatarul chiar a insistat sa comandam si chiflele de la inceput ca sa nu ramanem fara ele. Iaca pozna, c-am ramas fara ele la masa dar cu ele in nota de plata.

Iar de aici a inceput distractia: cand i-am zis ca bucatarul lor are o noua viziune asupra ideii de gratar, s-a jucat cu cutitul prin carnea de pui ca sa caute gratarul probabil. Si a culminat cand ne-a transmis din varful buzelor ca putem sa scadem painea ca o pune de la el. Bonul era fiscal, intr-adevar. Daca ar fi cerut storno pentru chifle ar fi trebuit sa cheme probabil un sef si sa isi recunoasca greseala.

Asa ca in momentul acela am chemat-o noi pe sefa. Doar ca nu te pui cu comerciantul de moda veche:

- a , dar ati mancat; asa ca platiti

- da, am mancat fiindca mi-era super foame; si am mancat fara paine desi este trecuta in nota de plata si  am mancat carne fiarta fara gust;de ce sa o platesc la pret de gratar?

Cam aici ne-a apucat lehamitea, venisem sa ne relaxam, venisem cu oameni carora le recomandasem locul acela, mai fusesem acolo dar intotdeauna cu un reprezentant al sefiei si totul mersese struna, iar acum doar ca nu eram scuipati, in special de ospatar. Am aflat apoi ca intreg personalul fusese cu o noapte inainte la Liberty Parade, iar dupa ora 15 cand se inchide linia de autoservire probabil sperau sa se cam retraga toti la odihna pana spre cina. Iar noi le-am stricat planurile cu insistenta noastra de a manca totusi la ei.

Fiindca alaturi de noi se asezase o alta familie cu copil pe care "dragutul" de ospatar a reusit sa o goneasca incepand multe din raspunsuri cu "NU".

Aviz amatorilor: vedeti ca mai sunt ceva concerte si in week-endurile viitoare deci daca vedeti angajati sezonieri uitandu-se stramb la voi sa stiti de ce.

Asa ca pentru linistea neuronilor mei si fiindca nu-mi place sa ma bag in troaca cu porcii am decis sa-i platim integral nota de plata (175 de lei) desi Sefa in mariminia ei vroia sa ne scada o singura pulpa din 4 si o singura salata din 3. Si uite asa am platit carne fiarta la pret de gratar.

Dar asta a fost  si ultima data cand ma voi mai opri acolo. Desi am o prietena care lucreaza acolo, desi am mai fost si eram multumita de ce servisem pana acum acolo. S-a vazut ca atunci cand esti client simplu esti tratat din start cu "NU". Fiindca exista si alte golfulete si statiuni pe litoralul romanesc voi incerca sa-mi las banii cu placere in alte parti. Am primit cateva recomandari pe statusul meu pe FB si va mai povestisem eu de cativa oameni pasionati de a face lucrurile bine pe care i-am descoperit in infoturul Relaxare si Vitalitate.

Stam foarte prost la atitudinea angajatilor, la atitudinea pro-client, au toti o lehamite si un sictir care te gonesc si te fac sa vrei sa pleci pe litoralul altora. Desi nici la altii nu esti scutit de neplaceri. Sa va dau un exemplu: pe plaja Agia Eleni in Skiathos noi ne opream de obicei in dreptul primei terase, unde unul din angajati parea un pic trilu-lilu, dar era muncitor, prietenos. Stia ca suntem romani si uneori incerca sa pronunte cuvinte, expresii in romana. La un moment dat a fost un grup mai mare care nu inteleg nici acum cum a reusit sa-l supere asa de tare, mai vazusem romani galagiosi sau nesimtiti pe terasa, dar acum a inceput sa urle si sa arunce cu mobilier, repetand printre alte cuvinte in limba greaca si cuvantul "Rumania, Rumania". Patronul si-a cerut scuze tuturor spunand ca de a doua nu mai lucreaza (fals, lucra si cu un an in urma, lucra si a doua zi), iar trilu-lilu totusi noua ne-a cerut scuze personal pentru iesire. Ca am preferat sa mergem la urmatoarea terasa cand am mai ajuns pe plaja respectiva e decizia noastra, dar oamenii aia si-au cerut scuze. Aici se intampla inca prea rar acest lucru.

Si o atitudine pro client pe care am intalnit-o in Constanta la un local turcesc pe care il prefer eu: Oz Demir. Ospatarul este foarte vechi acolo si cand am venit, intamplator cu acelasi cuplu de mai sus, intr-o seara am dorit desertul lor special Kunefe. Ne-a transmis ca din pacate tocmai ce se terminase si asteptau transa urmatoare abia a doua zi (ei le primesc direct din Istanbul). I-am zis ca va fi prea tarziu a doua zi pentru amicii nostri fiindca pleaca inapoi la Bucuresti. Am comandat restul de mancaruri daca tot eram acolo si am zis ca asta e. Cand a venit cu bauturile desi era undeva spre 11 noaptea ne-a zis ca a mai gasit cumva o singura portie si ca ne-o pune deoparte. Nu stiu de unde a scos-o, nu ma intereseaza, conteaza felul in care a prezentat rezolvarea problemei si felul in care te-a facut sa te simti.

Am avut un sef foarte bun in perioada in care am lucrat si eu in domeniu si care a avut un sfat pe care l-am tinut minte: "clientului nu-i incepi niciodata cu "nu mai avem"; ii spui mai intai "stati sa vad ce pot afla"; incerci sa improvizezi si sa-i oferi alte optiuni si abia la final poti veni cu raspunsul "ne pare rau, dar...." Si neaparat acest " imi pare rau" inainte de a-i da vestea, suna mai bine decat un sec "nu mai avem". Fiindca ala e similar cu "nu vreau sa te servesc" si atunci decizia ii apartine clientului si de obicei este de a pleca definitiv.

Si va inchei cu niste atitudini de Mamaia patite de unul din DJ Europa FM, Bogdan Miu. Patania lui e sceneta de teatru la propriu. Dar tare as vrea sa stiu daca a mancat omleta pana la urma :))) Aia cu "aveti o problema" venita din partea managerului de restaurant zice multe legat de pasarea vinei/ responsabilitatii/ grijii.

Da, "avem o problema"..destul de mare pe litoralul romanesc si de fapt de multe ori in turism in general (fiindca astfel de exemple negative gasim si la munte): inca se merge prea mult pe principiul nesimtirii, nepasarii, arogantei. Sunt si oameni implicati care fac si treaba si fac lucruri bune si se pierd in noianul de astfel de nesimtiti. 

Voi incerca sa revin si cu exemplele de oameni buni si harnici cu care trebuie sa ne mandrim. Ei exista si trebuie scoase in fata si plusurile nu doar minusurile.