Sambata 22 noiembrie s-a scris istorie in Constanta. Si nu cred ca exagerez cand spun asa.
A fost prima editie TEDx Constanta (site si Facebook) si, ca orice prima editie, va ramane memorabila. S-a spart gheata si a iesit un cocktail excelent.
V-am povestit in Cap. I - Jurnal de TEDx-isista din perspectiva de vorbitor si acum sa va spun cum a fost dupa aceea.
Dupa ce am reusit sa ma destind macar sa ma asez pe un scaun, fiindca pre-discurs si imediat dupa nu puteam sa stau decat dreapta, dupa ce am baut cam 3 sticle de apa si 3 cafele aproape pe nerasuflate am reusit sa trag aer in piept si sa realizez ca lumea nu a stat in loc si ca pierd niste discursuri care merita toata atentia mea.
Deja le pierdusem pe cele de dinaintea discursului meu si atunci am decis ca voi sta in sala restul evenimentului ca sa absorb cat mai multe din ideile care ne erau impartasite.
Sunt incantata ca am putut sa-l cunosc pe Paul Dicu, alaturi de care am mers si eu la pas pentru Inima Copiilor. Si va anunt inca de acum ca anul viitor Paul participa iar si intentionez ca saptamana aceea sa o transform in maraton de tururi, sa va mobilizez cat mai multi sa mergeti cu mine si ne vom folosi telefoanele la capacitati: ne facem selfie doveditor si monitorizam distantele. Va fi pentru o cauza buna :)
De la el am inceput sa fiu spectator si sa ascult ce ne transmit ceilalti vorbitori, dar recunosc sincer ca inca eram in transa. Asa ca acum abia astept sa vad inregistrarile.
Cand am inceput sa rationez :) v-am punctat cateva din ideile care au ajuns la mine pe moment din tot ce transmiteau ceilalti vorbitori. Desi cu siguranta au fost mai multe, aceste discursuri sunt din cele la care te uiti o data si inca o data si inca o data. Si peste 6 luni parca iti vine sa te uiti iar.
Recunosc sincer ca la final la ultimii doi vorbitori chiar m-am exprimat cu voce tare ca, daca as putea decide eu, le-as opri timer-ul si i-as fi lasat sa vorbeasca fara limita de timp.
Multumesc, d-le Catalin Ionescu, am fost atat de multe idei care mi-au aprins beculete. Sunteti o lectie de viata!
Multumesc, d-le Marian Stas, mi-ar fi placut sa va am de profesor. Si apreciez cu atat mai mult efortul ca ati venit de la un curs de la Bucuresti, special pentru a ne prezenta perspectiva asupra educatiei alaturi de solutii, mai ales ca apoi a trebuit sa faceti si drumul inapoi in aceeasi seara. Cu siguranta o sa va citesc blogul.
Felicitari organizatorilor. Ati facut o treaba excelenta intr-un timp foarte scurt.
Felicitari voluntarilor. Au fost de la 16 la 54 de ani. Tineretea este o stare de spirit.
Nota de final: Am observat si eu ca si Jurnal de Navetist ca nu a sunat nici un telefon in timpul evenimentului. Si am observat acest lucru si cu o seara inainte la medalionul Beethoven din cadrul Festivalului Oleg Danovski. Deci mai exista speranta.
Au mai scris despre eveniment:
