Nu puteam sa inchei altfel aceasta excursie in nordul maritim al Bulgariei decat cu o masa copioasa la deja celebra ferma de midii de la Dalboka.
V-am trecut prin:
De la Cap Kaliakra l-am intrebat chiar pe cel care taxeaza de Dalboka, iar indicatia lui a a fost sa tinem spre Balgarevo, o sa mai treceti printr-un satuc Sveti Nikola si apoi veti vedea indicatorul de Dalboka.
De la drumul national, daca nu vizitati zona costiera, veti tine indicatorul de Kavarna si acolo veti gasi iarasi indicator separat de Dalboka.
Ce nu prea am vazut eu in alte articole despre Dalboka? Faptul ca este un drum abrupt, ca este o panta cu un unghi destul de mare de la locul de parcare al masinii si pana la restaurantul propriu zis. Mai ales ca am ajuns acolo si in august cand era criminal de aglomerat astfel incat am lasat masina la o distanta considerabila de local. Aviz amatoarelor de tocuri...sunt no-no acolo :D
Ce am mai aflat ajungand acolo? Ca sunt de fapt 2 restaurante care isi impart clientii. E mult spus ca si-i disputa, mai ales pe timp de vara, unul singur nu ar fi putut servi tot afluxul de popor care "curge" acolo.
Aici aveti articol si pentru restaurantul din stanga - Dalboka restaurant stanga.
Cel din stanga arata mai dichisit, fata de cel din dreapta care pastreaza un aer rustic, mese si bancute din lemn, navoade pe post de acoperis si personal cu tricouri marinaresti.
Daca cel din stanga isi spune "eco", cel din dreapta este adevarata ferma de midii deschisa cu fonduri europene inca din 1996. Ferma pe care o si puteti vedea in zare inca de cand coborati panta cea abrupta.
Intrarea la restaurantul / ferma.
Un pic de terasa
Un sarpe mititel a iesit de dupa pietre cat sa ne stea la o poza scurta.
Peisajul pe care il admiri cat timp astepti meniul sau comanda.
Si sa revenim la lucruri serioase :D ca de asta am venit aici. Meniul exista si in limba romana cu niste traduceri amuzante in unele locuri, ospatarii deja rup cateva cuvinte in limba romana si chiar daca nu va intelege comanda din meniul in limba romana isi va lua corespondentul din meniul in limba bulgara, fiindca au aceeasi asezare si aceeasi numerotare.
Spre exemplu prima data cand am mers am cerut tocanita de midii, conform meniului in romana. Desi nu a inteles ospatara, citind corespondenta din meniul bulgaresc ea l-a pronuntat "plachie". Oricum i-ar zice a fost bun, a avut rosii, prune si nuci, chiar buna combinatia.
Preferatul sotului meu este "midii a la Burgas" - 400 de grame...si inca nu s-a aruncat la portia de 900 de grame :D
De atunci am devenit fidela midiilor natur, 600 de grame, un castron numai cu midii :D
Supa de midii in aglomeratia din august a devenit ciorba de peste, dar a fost buna si aia.
Am mai mancat acolo diverse sortimente de peste marinat, hamsiile sunt foarte bune, chiar daca imposibil de sarate, dar na, stingi cu berea locala foarte apreciata. Eu am stins cu bere cu lamaie, tot locala, Ariana, pe care o si recomand. Din pacate am uitat sa le pozam, in schimb am fotografiat icrele, pe care le recomand din tot sufletul ...iar eu in Romania nu mananc icre, mi se par gretoase, uleioase, cum vreti voi. Ale lor sunt cremoase, nu ai senzatia aia de ulei/maioneza.
Desertul a fost cel putin interesant...midii cu mere :D Este scoica de care se tine midia, peste care pun merele usor caramelizate presupun si cu un mot de frisca. Nu e rau, mai ales ca bucatica de carne de la midie nici nu se mai simte, dar nici extraordinara. Am luat o data sa vad cum e, a doua oara nu am mai incercat si nici pe viitor nu cred ca o s-o mai fac. Plus ca de obicei esti deja ghiftuit si nu prea mai intra dulcele de felul ala.
Preturile sunt decente, se poate plati in lei, leva sau euro, inclusiv cu cardul de credit.
Iar in incheiere drumul de urcare se dovedeste util pana la urma, la dus iti face pofta de mancare, in caz ca n-o aveai, la plecare iti ajuta digestia ;)
Aici veti gasi albumul cu fotografii , care va fi actualizat periodic dupa fiecare vizita - album Facebook
