luni, 19 noiembrie 2012

Nocturna bibliotecilor

Nu stiu altii cum sunt ...dar eu ador bibliotecile, as putea zice ca acolo e biserica mea, acolo ma relaxez eu.
Am iubit biblioteca judeteana din Constanta inca de cand era in cladirea care apartine acum catedralei Petru si Pavel.
Si de fiecare data cand comandam carti la sala de lectura, ma fascina o intrebare: ce inseamna codurile cartilor? si care e sistemul prin care se ajunge la acel cod? si cum ajung ele din depozit la mine?
Am primit raspuns la toate aceste intrebari si la multe altele in noaptea de sambata spre duminica, 17-18 noimebrie cand am participat la Nocturna bibliotecilor.
Organizatorii au venit cu actiuni variate care au atras multi vizitatori.
- lansari de carte
vanzare de carte

- expozitie Cella Serghi


Cella Serghi - Panza de paianjen

- expozitie Dobrogea


- ateliere de quilling pentru copii la sala de imprumut tineret
atelier quilling

- mini atelier de carti tridimensionale pentru copii
carti tridimensionale


- tur in depozitele de carti si colectiile speciale ale bibliotecii
Am aflat ca acele coduri sunt date dupa dimensiunea cartii (de la I la IV), indiferent de ordinea alfabetica sau categorie. A doua componenta a codului era acordata in functie de data de intrare in patrimoniul bibliotecii, apoi venea o litera care indica prima litera din numele autorului.


Aici mi-a placut prezentarea colectiei speciale , care include peste 2000 de volume, iar colectia de patrimoniu aproximativ 200 de volume (iar colectia completa a bibliotecii cuprinde aproximativ 675 000 de carti).
 Dintre cele mai notabile ar fi: prima editie a operei lui Ovidiu, in 3 volume, publicate la Frankfurt in 1601, "Noul Testament de la Balgrad" (Alba Iulia, 1648), incunabulul "Liber chronicarum" Hartmann Schedel Nurnberg 1493 - acesta fiind si cea mai veche carte din colectiile Bibliotecii Constanta.Incunabul este cartea tiparita in primii ani dupa aparitia tiparului, dar pana in 1500.



In colectia de patrimoniu mai exista si carti cu autori celebri, sau cu o semnatura celebra care da valoare cartii. Exista singurul volum publicat antum al lui Eminescu " Poesee", carti apartinand familiei Sturdza sau Reginei Maria.


Sau cartile "liliput" acesta fiind si termenul stiintific folosit pentru miniaturile de carti, pefect functionale de altfel. Astfel am vazut un volum de Tora...si "Drepturile omului in Uniunea Europeana" , care este si singura carte cu acest titlu exact, astfel incat atunci cand veti cauta dupa ceste cuvinte cheie, acesta va fi singurul rezultat gasit si exact cartulia asta o veti primi...si cred ca o s-o comand si eu numai de drag candva :))
carti liliput...iar cea din stanga , coperta albastra este volum de "Poesii" - V.Alecsandri

Tora

In schimb la salile de imprumut cartile sunt asezate dupa categorii si in ordine alfabetica (sau neasezate, dupa cum a apostrofat-o o doamna pe bibliotecara: "nu vedeti ce dezastru-i aici: o carte rosie, o carte albastrra, o carte mica, una mare" !! )

Pe langa salile de lectura si aula mai exista doua sali dedicate: mediateca si biblionet.
biblionet
mediateca


Tot in seara respectiva ofereau si incheierea gratuita a abonamentului. Am ales sa nu il fac in acea seara, 10 lei e o suma infima si oricum bugetul lor e chinuit tare.Si cu ocazia asta o sa fac si o ordine prin cartile din casa si sa le donez bibliotecii.

Acesta este situl oficial al bibliotecii iar aici puteti afla detalii despre organizarea bibliotecii din Constanta si colectiile speciale de patrimoniu.
Eu ma bucur ca am fost acolo si mi-am satisfacut unele curiozitati si pe viitor o sa incerc sa anunt astfel de evenimente din timp.
Din pacate pozele nu sunt cele mai reprezentative fiind facute cu telefonul (sa-mi fie rusine ca am plecat fara camera foto) si inca o data din pacate, nu stiu de ce nu le aseaza frumos, fiindca eu le-am intors in calculator.
Mai multe poze, in pozitia normala de privit gasiti in albumul Facebook Hai Hui Stangaci.

joi, 15 noiembrie 2012

Biblioteca turistica

V-am mai zis ca sunt norocoasa si concursiera :D
Am participat la un concurs organizat in colaborare de Travel Girls si ViaRomania in care am castigat prin tragere la sorti un set de ghiduri National Geografic.



Pe langa acesta se mai adauga si un ghid al zonei Scandinave castigat de la Diverta, tot concurs pe Facebook.




Si acum deja vine partea cu reconfigurarea bibliotecii, dupa ce am mai castigat si de la Ghiduri Turistice dupa cum urmeaza:
- premiul in urma voturilor publicului: 3 ghiduri National Geografic Traveller
- premiul juriului - 14 ghiduri National Geografic Muzeele lumii.
Nu stiu cum se vad in poza, dar va zic eu ca adunate se face ditamai greutatea, mai exact 7 kg, cantarite de cum am intrat in casa (si dupa urcat 4 etaje cu greaua comoara :D )

Si uite cum se tot mareste biblioteca turistica si lista de locatii in care doresc sa ajung :D

miercuri, 7 noiembrie 2012

Sa calatorim....dar cum?

Orice calatorie include un mijloc de transport, fie ca acesta este masina personala, bicicleta, motor, sau mijloace de transport in comun - avion, tren, transport rutier si chiar vapor. Si toate au plusuri si minusuri.

Despre tren voi vorbi intotdeauna cu o nostalgie in glas, fiindca nu prea am mai folosit acest mijloc de transport din perioada in care Bucuresti - Constanta avea 2, maxim 3 curse pe zi si care faceau intre 5 si 8 ore ...iar asta in conditii normale de vreme, nu vorbim de exceptii cum a fost iarna grea de anul trecut.
Mama a fost angajat CFR astfel incat imi amintesc cum ne jucam pe sinele de tren, cum mergeam cu locomotiva acasa, cum in turele de zi plecam cu controlorii pana la Constanta (eu fiind din Mangalia), ne zbenguiam putin pe acolo, apoi veneam acasa; si stateam in vagonul controlorilor, si deschideam toate geamurile, si-mi placea sa stau cocotata sa-mi bata vantul prin plete si printre degete.
Da, exista si partile neplacute, gen oamenii care se aciueaza pe langa gari, sau sa vezi din trenul vecin cum un nene tot apare pe dupa geamuri si-si da pardesiul la o parte ca sa-ti arate "comorile" lui ; si de cate ori incercam sa-i arat tatalui meu normal ca respectivul se ascundea intre geamuri.
Dar inca imi place cu trenul, te poti misca sa te mai dezmortesti, poti admira peisajele....si ador mirosul de tren, nu stiu cum sa-l explic, de metal, de vinilin, oricat de ciudat ar suna.
Ah, si am adorat plimbarea cu Mocanita de la Viseu, am facut-o intr-o zi de octombrie, cazuse deja prima bruma, iar ceaiul servit la popas era "intarit" cu niste rom :D Acum imi doresc sa repet experienta odata in miez de vara si alta data in miez de iarna cu zapezi idilice. Si poate se repara si zona afectata de alunecari de teren ca sa urce iar mocanita pe traseul intreg si lung, fiindca acum este injumatatit. 





Avionul a fost o experienta unica deocamdata, mi-a placut si la decolare si la aterizare, fara senzatii neplacute de niciun fel. In schimb am vazut un exemplu clar de "asa nu": vecinii de scaun care au urcat chititi sa se puna pe baut. S-au asezat separat de sotii si au cerut meniul cat de repede s-a putut. Nu doar ca au comandat alcoolice dar au vrut sa se uite la sticlute...ca sa vada ce? ar fi trebuit sa fie praful pivnitei pe sticlutele de 50 ml? sau sa simta aroma butoiului de stejar? La intoarcere i-am avut iar colegi de avion dar din fericire erau asezati in alta parte si i-au stresat pe altii. Mai conteaza ca era o vacanta city-break chiar de Valentines? O fi cliseu, dar totusi, ai plecat cu sotia si tu stai asezat separat ca sa bei.







Transportul in comun il prestez zilnic in orasul in care locuiesc. Ce nu-mi place la transportul nostru public: nu-mi plac tinerii din ziua de astazi fiindca sunt obraznici si galagiosi, nu-mi doresc sa le ascult manelele si nici problemele existentiale, nu-mi plac batranii care sunt agresivi in urcare ca sa ocupe loc pe scaun si o fac in detrimentul tau , cel care vrea sa coboare,  si agresivi in a cere loc pe scaun, incat prefer de multe ori sa stau in picioare si daca stau totusi jos imi cedez locul unei persoane in varsta care se comporta decent. Si mai urasc si persoanele in varsta care desi ar avea locuri disponibile in autobuz vor ca tu sa te ridici fiindca ala e locul lor preferat (nu zau???).
Am mai facut naveta si cu ratele existente imediat dupa revolutie, apoi au intrat cursele private de microbuze in care stateai sardina inghesuita si cocosata de multe ori, fiindca nu puteai sta in picioare, sau te asezai pe improvizatii de scaune, de obicei din ladite. Desi in unele am inghetat de frig, sau a trebuit sa merg pe jos 6-7 km in noapte pe drum national neluminat pana acasa, fiindca se sticase "junghiul" si dura prea mult pana venea urmatoarea masina sa ne ia, sau cand strigam la sofer ca iese fum de la motor, acum le privesc si le povestesc amuzata.
Poate de asta sunt eu fan mers cu masina, nefiind fumatoare nu simt nevoia sa ma ridic sa pufai o tigara, dar recunosc disconfortul de a sta asezat uneori ore multe. Si poate inghesuit sau "parfumat" de vecini.

Autobuzul cu etaj folosit la Roma nu a apucat sa-mi lase vreo impresie, nici favorabila, nici nefavorabila, era doar normalul pe care il si asteptam. In schimb m-au distrat si au primit respectul meu traficul microbuzelor din Turcia, faceai cu mana - oprea, intrebai de statia sau lcoatia in care vroiai sa ajungi, iti zicea daca te poate lasa sau nu, dar fara tipete si urlete, fara dat ochii peste cap de la noi fiindca poate l-ai oprit degeaba. Si increderea de a plati la sofer si de a-ti primi restul intreg din mana in mana.



Masina personala este preferata mea, datorita libertatii de miscare, in alegerea rutelor, in alegerea opririlor si a vitezei de deplasare. Desi am carnet, prefer sa fiu co-pilot, motiv pentru care nici nu mi-am mai schimbat carnetul de sofer. din fericire, sotul meu adora sa fie sofer, astfel incat suntem sacul si petecul, el e turistul relaxat, ca sa fac referire la un alt Articol - tipologii de turisti.
 
Am facut pana acum 3 vacante de Turcia de cate 3 saptamani cu mii de km adunati in total, cu ziua si cazarea, sau cazare la 2 zile si excursii locale. Am fost 4-5 masini de fiecare data, cu copii mici dupa noi, cu gravida in 36 de saptamani, astfel incat opririle s-au facut dupa necesitatile fiecaruia. Consider si acum prima iesire in Turcia ca fiind cea mai frumoasa vacanta in afara tarii si vacanta in adevaratul sens, cu foarte multe amintiri frumoase.
grupul din prima vacanta, 2006, 3 masini
 La capitolul mers pe apa tata fiind cadru militar, de ziua armatei pe 25 octombrie m-am urcat de cateva ori in copilarie pe nave militare. Frumos, o experienta pe care mi-as dori sa o repet acum adult. Apoi am incercat barca cu vasle pe lacul Rosu si am facut cred un atac de panica, am refuzat sa ma urc in copaia respectiva, pana la urma m-am asezat nu pe stinghia/bancuta dedicata ci direct in fund pe copaie. Culmea e ca in barcile cu motor nu dezvolt asemenea sentimente de frica, sunt relaxata si imi place.

 Am mai incercat croaziere de o zi in vacante in Turcia in care m-am simtit foarte bine. La fel de mult mi-a placut traveresarea cu feribotul prin Turcia pe la Chanakale a stramtorii Dardanele.


Aaaa, si vaporul de naveta dintre Tulcea si Sulina, o aventura in sine, cu un mic birt unde localnicii pierdeau cele 6 (da, SASE) ore de drum, cu slalom printre saci de nisip, ciment, legume, baxuri de hartie igienica si diverse alte necesitati ; intr-un cuvant piata saptamanala a localnicilor din localitati mici. Am ales modalitatea asta de transport la dus in ideea ca sa ne bucuram de delta, de mers pe canale, ca deh, eram turisti intr-o mini vacanta. La intoarcere nu ne-a mai trebuit "rata" am luat cursa mai rapida de 2 ore. Comparativ cu barca de la Lacul Rosu in care imi era frica sa urc, in barca motorizata din delta nu am avut nici o problema. Am povestit mai multe Aici - Delta.

asta a fost cursa rapida
Pana la urma , orice modalitate de transport este o chestie de preferinta personala. Voua cu ce va place sa calatoriti?


Acest articol face parte din campania blogosferei romanesti turistice cu scopul de a prezenta mijloacele de transport pe care le ai la dispozitie atunci cand mergi in vacanta. Un mare numar de bloguri de calatorii au publicat deja articole pe aceasta tema si va recomand sa le cititi: