Locuiesc de aproximativ 10 ani efectiv in Constanta si incet-incet incep sa-i aflu locurile si povestile frumoase.
Sunt convinsa ca orice orasel, orice locsor are astfel de locuri si povesti care isi asteapta doar persoanele dornice sa le descopere.
Docamdata am mai scris despre Constanta:
In acest articol va voi dezvalui o alta cladire frumoasa pe care este posibil sa o fi admirat in treacat in apropierea Cazinoului. Cladirea este situata chiar peste drum de catedrala Petru si Pavel (blvd. Arhiepiscopiei nr.26) si atrage privirea prin balconul frumos construit in stil neo-romanesc.
De fapt, la fel ca si in articolul despre Muzeul Portului Constanta si acest articol va cuprinde 2 povesti:
- mai intai povestea cladirii in sine, bijuterie arhitecturala de sine statatoare
- apoi voi veni cu povestea muzeului si a sculptorului expus, fiindca exista si aici informatii interesante
Povestea casei
Cunoscuta
astazi drept Muzeul Jalea, aceasta casa a apartinut Prefectului
Judetului Constanta, Constantin Pariano. Acesta ii comanda in 1913
arhitectului Victor Stephanescu o casa pe malul marii care va domina
peste ani intrarea in Portul Constanta.
Interesant este faptul ca la arhivele statului proiectul care a obtinut autorizatia de
constructie de la Primarie nu semana de loc cu cladirea actuala, nici
ca forma si volum, nici fatadele si nici compartimentarea interioara.
La casa din proiect se recunoaste mana lui Victor Stephanescu care
milita si crea in stilul neo-romanesc, asa cum il vom vedea si la
Casa Cananau (fostul consulat chinez) sau la Palatul Comunal (azi
Muzeul de Arheologie). Era o casa impunatoare cu coloane masive si un
foisor peste etajul 1 care ii dadea un accent pronuntat. Dar casa
aceasta a intarziat cu realizarea ei si a venit razboiul.
De
trei ori prefect al Constantei intre 1900 si 1912,
Constantin Pariano era un mare mosier al vremii, care studiase
agricultura in Belgia. La mosia sa din Hasancea (Valul lui Traian)
veneau studetţii sa invete tainele cultivarii pamantului
interesant mai ales aici in Dobrogea care si atunci era arida, apa
nu se găsea decat la 60 - 80 de metri iar vantul verii, sugestiv
numit de romani „saracila” matura dinspre sud pămantul
uscandu-l. Constantin Pariano ochise de ceva vreme locul pe care
urma sa-si ridice casa insa acolo se afla o alta constructie.
Pe coltul malului in cel mai inalt punct al falezei fusese
construita de englezi casa capitanului portului. In 1860
sultanul a concesionat englezilor exploatarea portului si
construirea unei linii ferate de la Cernavodă la Constanta; drept
urmare, lumea a inceput a curge în mica Kustendje (in scrierile
vremii e trecuta ca fiind mai mica decat Mangalia, Medgidia sau
Harsova).
Incep insa lucrarile de sistematizare a strazilor, si, in contextul
prelungirii Bulevardului Elisabeta, casa capitanului portului este
daramata. Constantin Pariano, cumpara repede locul si angajeaza
un arhitect renumit. Planurile initiale erau grandioase insa
razboiul le-a micsorat la actualele dimensiuni. in casa de pe
malul marii in stil neo-romanesc si-a dus traiul marele mosier
Pariano, dandu-i inca de atunci cladirii aerul de muzeu cu
pasiunea sa de colectionar de arta. Ulterior cladirea a fost
nationalizata fiind la un moment dat si consulat englezesc. In
1968, cand Ion Jalea a facut Constantei o donatie cu o parte a
lucrarilor lui, Consiliul Popular Local a hotarat cladirea ce
urma să adaposteasca lucrarile de arta, iar Casa Pariano a
devenit Muzeul Ion Jalea.
Povestea sculptorului
Ion
Jalea s-a nascut pe 19 mai 1887 în Casimcea, Tulcea. Era fiu de taran dar totusi a fost trimis la scoala la Constanta unde
profesorul de desen Dimitrie Harlescu i-a descoperit talentul si
l-a îndrumat catre o cariera in arta. In semn de recunostinta
fata de acesta si fata de urbea in care si-a gasit drumul, in
1968 a donat Constantei o parte din lucrarile sale, iar in 1984
familia a donat muzeului restul lucrarilor: un total de 227 de lucrari, din
care 119 sunt intrate in patrimoniu.
După ce a absolvit Scoala
de Arte si Meserii a făcut Artele Frumoase, la Bucuresti, unde a
studiat cu Dimitrie Paciurea si Frederik Storck. In Primul Razboi
Mondial Ion Jalea si-a pierdut o mana, dar a continuat sa
lucreze.
In muzeul constantean exista toate lucrarile artistului facute in ghips, metal, piatra sau marmura, si arata darul artistului care, chiar si numai cu o mana a reusit sa ramana sculptor.
In compozitiile sale, Ion Jalea urmeaza legile clasice ale echilibrului, ale raporturilor armonice intre parti, ale dozajului elemtelor dinamice - gesturi, diagonale ascendente sau descendente - intr-un ansamblu coerent si static.
In lucrarile sale a avut trei teme fundamentale, abordate intr-un stil realist, cultul pentru forma ca observare a realitatii fiind evident din lucrarile sale.
Cele mitologice, alegorice, care reprezinta eroi si fapte, de exemplu celebra statuie „Hercule doborand centaurul” sau „Icar”.
Alte teme preferate ale sculptorului sunt cea „taraneasca” cu imagini ramase din copilaria lui petrecuta la tara, si cea crestina, reprezentantii acesteia fiind Sfintii Apostoli Petru si Pavel care strajuiesc intrarea în muzeu.
Tema istorica este abordata in statuile raspandite prin parcurile din toată Romania, dar nu numai. „Mircea cel Batran” este in Tulcea, „Dragos Voda si zimbrul” este la Camplulung Moldovenesc, „Decebal” e la Deva, iar celebra lucrare „Arcasi odihnindu-se”, copiata in bronz, a fost donata de statul roman Curtii de Justitie din Luxemburg.
O sinteza a inzestrarii sale, a imbinarii perfecte intre nivelul realist si cel alegoric, a stiintei impacarii tensiunilor dinamice si statice ne ofera compozitia "Arcas odihnindu-se", cea mai reprezentativa lucrare a sa, creata in 1926 si care poate fi admirata la o plimbare pe faleza, in imediata apropiere a Cazinoului.
In muzeul constantean exista toate lucrarile artistului facute in ghips, metal, piatra sau marmura, si arata darul artistului care, chiar si numai cu o mana a reusit sa ramana sculptor.
In compozitiile sale, Ion Jalea urmeaza legile clasice ale echilibrului, ale raporturilor armonice intre parti, ale dozajului elemtelor dinamice - gesturi, diagonale ascendente sau descendente - intr-un ansamblu coerent si static.
In lucrarile sale a avut trei teme fundamentale, abordate intr-un stil realist, cultul pentru forma ca observare a realitatii fiind evident din lucrarile sale.
Cele mitologice, alegorice, care reprezinta eroi si fapte, de exemplu celebra statuie „Hercule doborand centaurul” sau „Icar”.
Alte teme preferate ale sculptorului sunt cea „taraneasca” cu imagini ramase din copilaria lui petrecuta la tara, si cea crestina, reprezentantii acesteia fiind Sfintii Apostoli Petru si Pavel care strajuiesc intrarea în muzeu.
portret personal si parinti |
portrete ale fetelor lui ; curios ca nu exista si un portret al sotiei |
Tema istorica este abordata in statuile raspandite prin parcurile din toată Romania, dar nu numai. „Mircea cel Batran” este in Tulcea, „Dragos Voda si zimbrul” este la Camplulung Moldovenesc, „Decebal” e la Deva, iar celebra lucrare „Arcasi odihnindu-se”, copiata in bronz, a fost donata de statul roman Curtii de Justitie din Luxemburg.
O sinteza a inzestrarii sale, a imbinarii perfecte intre nivelul realist si cel alegoric, a stiintei impacarii tensiunilor dinamice si statice ne ofera compozitia "Arcas odihnindu-se", cea mai reprezentativa lucrare a sa, creata in 1926 si care poate fi admirata la o plimbare pe faleza, in imediata apropiere a Cazinoului.
Program:
Extrasezon Miercuri - Duminica 09.00 - 17.00. (corectie de iarna; nu este deschis in
extrasezon)
extrasezon)
Program : Sezon Miercuri - Duminica 10.00 - 18.00 (adica iunie - septembrie cu aprox)
In
Romania exista doar doua muzee de sculptura. Dintre acestea unul
este muzeul Ion Jalea din Constanta . Celalalt se află
în Falticeni, jud. Suceava si este Muzeul Ion Irimescu despre care gasiti informatii scrise de Florin pe Drum liber.
Felicitari pentru articol si succes la concurs.
RăspundețiȘtergereMultumesc frumos :)
RăspundețiȘtergere