O plimbare prin Delta

Cred ca nu o sa ma satur niciodata de apa, in toate formele ei ..ceva mai putin in forma inghetata, e adevarat :D

Desi stau destul de aproape de delta, spre rusinea mea nu am ajuns atat de des. Una din vizite a fost la Sulina, o iesire scurta de 2 zile cat sa ne incarcam bateriile. Cea de care povestesc aici s-a intamplat prin 2005, septembrie , luna va fi importanta in povestire ;)

Ca niste turisti adevarati, am intrebat cu ce se ajunge acolo, am aflat optiunile, durata si pret si am decis sa luam vaporasul care mergea cel mai lent in ideea de a savura cat mai mult calatoria. Am putea sa zicem ca nu a fost cea mai inspirata decizie :))) Motive:

- a durat mai bine de 6 ore

- vaporasul respectiv era "rata" lor, cu opriri in absolut toate catunele , ceea ce aducea implicit si o diversitate foarte mare de calatori, calatori care se relaxau la o bere la baruletul vaporasului, calatori care erau incarcati cu toate cele necesare ca sa nu face drumuri la "oras" prea des, astfel ca se pornea de la sacose de legume si se termina cu saci de cartofi, saci de ciment...si multe altele.

Per total, a  fost distractiv chiar si in momentul respectiv, plecasem sa ne relaxam..si am ajuns mai mult decat relaxati dupa 6 ore printre saci de ciment si cu fundal de manele :)))

Ajunsi acolo ne-am cazat la prima pensiune, chiar langa malul apei, posibil ca intre timp sa mai fi aparut cazari, asa ca nu are rost sa detaliez, sigur s-au schimbat multe de atunci. Oricum cazarea a fost decenta, centrala si ferita de tantari ;)

Ziceam ca luna septembrie va fi mentionata in povestire..dupa cum urmeaza: dupa ce ne-am cazat am vrut sa iesim si sa mancam, logic, o ciorba de peste. Pensiunea avea si restaurant astfel incat a fost prima noastra optiune.

- buna seara

- buna seara

- am dori si noi ciorba de peste

- ne pare rau, nu mai avem, s-a terminat sezonul si nu mai facem

Repet, era doar primul week-end din septembrie :))))) si eram pe malul apei cu peste :))))) iar ei nu mai faceau ciorba de peste.

Mai exista localuri in Sulina, localuri care servesc bors de peste si care a fost foarte bun. Din cate tin minte, locatia la care am fost noi se numea Jean Bart.

Orasul in sine, cel putin in 2005, nu prezinta multe optiuni, in afara de pescuit si relaxat. A, tin minte ca farmacia avea program 8-12 si 16-20.

Urmatoare amintire amuzanta din Sulina: am pornit la plimbare, hai sa cautam plaja, fiindca vazusem indicatoare. Cel putin pe partea de Sulina pe care stateam noi erau 4 strazi principale, paralele, numite foarte sugestiv; strada I, strada a II-a, a III-a sia  IV-a. Aceste 4 strazi paralele erau taiate perpendicular de stradute numite si ele sugestiv: Mihai Eminescu, Vasile Alecsandri, George Cosbuc, samd.

Mai exista o parte de oras Sulina peste canal, canal traversabil cu barcute de localnici contra cost .

Am trecut noi de strada a IV-a, am vazut iar semnul de plaja dar nici urma de ea asa ca decidem sa intrebam. Gasim o tanti, intrebam si ne raspunde ca e peste deal imediat dupa cimitir, adica in 10 minute suntem acolo. La poarta vecina era un tataie pe bancuta care cu un calm bestial dupa ce primim indicatiile isi aduce si el singura replica, memorabila de altfel:

- la pasul vostru de plimbare, mai degraba ajungeti la plaja in jumatate de ora

....Si da, am ajuns in jumatate de ora :-)))))

Plaja... curat si goala ; nu stiu cum  mai e acum dar pe noi ne-a uns la suflet, veniti din aglomeratia Constantei.

De aici mai departe ne-am fi dorit si noi o plimbare prin canalele cele frumoase, nefiind nici unul dintre noi impatimiti ale pescuitului. Ne-am intors in oras, adica pe malul canalului si ne plimbam aproape singuri si un pic dezamagiti. Ne interpeleaza un grup de juniori, ne intreaba daca nu ne-ar interesa o plimbare cu barca...de cand ii asteptam :D

Pleaca pustii sa cheme barcagiul si unul din ei ramane cu noi, asa ca ne-am dat la discutii cu el.

1. 

- cum de e asa de liniste pe aici? nici o barca pentru o plimbare de agrement, nimic

- pai, gata, s-a incheiat sezonul...inca o data cu sezonul considerat inchis la 1 septembrie

2.

- da' voi ce faceti pe aici , asa de zi cu zi, in week-enduri?

- pai acolo unde scrie discoteca este discoteca sambata, iar in in rest seara tot acolo este cinematograf sau bar..si cam atat...in rest ne plictisim

3.

- cat de des mancati voi peste pe aici?

- paaai....dimineata, la pranz si seara..in toate formele

Intre timp a venit nea Toni barcagiul, am negociat pretul unei plimbari de cateva ore pe canale si am pornit voiniceste la drum.

Aici deja se uneau Dunarea cu Marea

Acesta iarba de mare ascunde niste mici comori sub apa: din povestile lui nea Toni am aflat ca in vremuri de foamete micile fructe ale acestei ierbi erau consumate de localnici. Si am gustat si eu, are gust de nuca aproximativ.

In larg era o insula noua , inca in formare si disputata de ambele guverne: roman si ucrainean, astfel incat avea o situatie teritoriala incerta si nu ne-am putut apropia. Era in schimb, populata de multe multe pasari.

Da, stiu, n-am fost eco deloc :D Poza a doua este facuta in special pentru a arat lungimea cozii nufarului, care mai continua inca mult sub apa.

Intorcerea a fost la apusul soarelui pe langa dig, far si pe cu totul alt canal decat cel de pe care pornisem, ca doar aveam de unde alege.

Ah, ultima amintire de acolo : acea iarba de mare era periculoasa pentru elicea barcilor  deoarece se incolacea si bloca barca, astfel incat era bine sa ai un pic de grija si mai ales experienta.

Am avut ocazia sa vad o astfel de barca blocata in apa, au fost ajutati de barcagiul nostru impreuna cu baietii; iar apoi am aflat de la calatorii din cealalta barca ca stateau de mai bine de 4 ore impotmoliti.

Intrarea in oras si "parcarile" locale :D

Iar plecarea dis de dimineata ne-a oferit placerea unui rasarit absolut superb.

Si acestea fiind spuse, la calatorii inainte!